"Mama mamutilor mahmuri & Elefanti cu rochite" cartea copilariei mele scrisa de Mircea Santimbreanu se poate comanda pe Libris.ro.
O carte publicata in 1980 pentru care autorul primeste Premiul Uniunii Scriitorilor.
Cartea cuprinde multe istorioare : "Zapada mieilor", "Puiul de girafa", "Primul zece","Gogoasa furioasa", "Cel mai bun prieten", "Elefanti in rochite"...dar cea mai frumoasa este "Mama mamutilor mahmuri".
Stilul autorului este unul placut pentru copii care-l citesc, avand pe alocuri un usor umor combinat cu o discreta ironie la adresa celor mici care fac "prostioare".
"Mama mamutilor mahmuri& Elefanti in rochite" la mare actualitate iarna aceasta!
Victor este un baietel care-si doreste sa-si petreca ziua afara la derdelus alaturi de catelusul sau, pentru ca afara zapada si rasetele copiilor deveneau pe timp ce trecea mai intense.Pentru ca este extrem de insitent, mama ii ofera totusi posibilitatea de-a iesii afara daca pronunta corect: "Mama mamutilor mahmuri nu spune miau-miau-miau".
Repeta de cateva ori fara succes pentru ca mai apoi sa adoarma, spre dezamagirea catelusului sau care-si dorea sa iasa afara la zapada pentru a se juca cu prietena sa Cuta.
Dupa multe alte incercari copilul reuseste sa spuna doar prima parte a frazei: "Mama mamutilor mahmuri nu spune..." insa ultima parte nu putea sa o lege de prima.
Catelul in disperarea sa de-a pleca afara incepe sa miaune.
Victoras reuseste sa pronunte intr-un final fraza completa si iese afara la joaca.
Tare m-am mai amuzat cu Jasmine cand Victoras incerca sa pronunte corect.
Am stabilit chiar ca sa fie o regula si pentru noi in aceasta iarna.
Daca v-a placut "Recreatia mare" cu siguranta si "Mama mamutilor mahmuri & Elefanti in rochite" va fi pe placul vostru.
Noi, initial stabilisem o povestioara pe fiecare seara (fiecare are 3-4 pagini) insa asa sunt de amuzante incat Jasmine le-a citit pe toate in 2 zile.
Pe Libris.ro ai transport gratuit daca adaugi in cos aceasta carte alaturi de inca una-doua carti.
Toti prichindeii o vor adora!
***
Elefanti in rochite
Elefantul dormea in acelasi pat cu pisoiul care "nu-l putea suferi". Spera totusi ca se va face mare si se va putea razbuna pe pisoi. Insa pisoul crestea iar el ramanea la fel de micut.
Intr-o zi, suparat pe situatia aceasta, a plecat in padure purtand toate cele trei rochite pe el: cea de bal, de strada si cea de balet.
In padure a gasit alti elefanti care erau surprinsi de existenta rochitelor.
Intrebat la ce-i folosesc acesta a raspuns:
"De pilda, acum cand plang, cu ce sa-mi sterg lacrimile? Cu rochita. Vezi, imi curge si nasul...Cu ce sa-mi sterg trompa? Cu rochita. Asa facea si stapana mea..."
Elefantelul este astfel acceptat in padure de ceilalti elefanti care-si doreau rochite pentru copii lor.
Problema apare in momentul in care elefantelul aduce rochitele care par prea mari pentru ceilalti care-si doreau rochite micute-micute cat o batista.
La final apare si pilda autorului:
"Elefantii nu stiau ca batistele fusesera descoperite demult. Dar parca numai elefantii?"
Ziua noastra de advent #3 a fost depsre povestioare scurte si frumoase, despre elefanti si batiste asa incat in partea a doua a zilei ne-am amuzat desenand elefanti si repetand de zor "Mama mamutilor mahmuri nu stia sa spuna miau-miau-miau"