

Fluturasul
de argint
Autor: Dorina Neamtu
Feciorul de împărat era un copil vesel si
jucăuş, poznaş câteodată, însă ascultător, cu multă dragoste faţă de părinţi.
Îi plăcea să se plimbe prin grădinile palatului, prin pădurile cu copaci
bătrâni cu iarbă înaltă şi flori mirositoare, să asculte ciripitul păsărelelor
şi cel mai mult să se joace cu fluturii ce se zbenguiau printre florile
din grădina palatului.
Într-o zi frumoasă cu soare, în timp ce se
juca în păduricea de lângă palat cu puii de vrăbiuţe, auzi un glăscior subţire
şi speriat, care striga după ajutor:
-Ajutor! Te rog, salvează-mă ...mă
sufoc...ajutor..nu mai pot respira..!
Se uită în jur şi nu reuşi să vadă de unde
vine strigătul.
-Aici, aici la picioarele tale, susură iarăşi glăsciorul!
Când se uită mai bine văzu la picioarele sale
un broscoi mare şi urât aşezat peste un fluturaş cu aripile argintii.
Fluturaşul era cel care striga după ajutor, broscoiul aşezându-se confortabil
pe el şi nevoind să-i dea drumul. Când văzu una ca asta Demin luă repede
un băţ şi îi croi una peste spate broscoiului de sări de o şchioapă în
aer.
-Uf, suflă fluturaşul uşurat. Multumesc din suflet copilaş drag. Eu sunt
Fluturaşul de Argint, din neamul fluturilor şi sunt prinţ în ţara mea. Şi
începu să zburde în jurul băieţelului rămas mut de mirare, căci nu mai văzuse
până atunci fluturi care să vorbească. Fluturaşul de argint avea aripile
argintii, ce străluceau în lumina soarelui, de nu te puteai uita la ele. Încet
încet Demin îşi reveni din mirare si începu să sporovăiasca vrute şi nevrute cu
fluturele năzdrăvan. În scurt timp, cei doi şi-au dat seama că se
plăceau tare mult şi hotărâră să devină prieteni.
De atunci, cei doi au început să se joace zilnic prin grădinile
palatului, în păduricea unde s-au întâlnit prima dată şi pe tărâmul fluturilor.
Căci Fluturaşul de Argint şi-a dus prietenul în ţara lui, prin
locuri neştiute de nimeni, cu izvoare de lapte, zmeură, fragi si mure din
belsug, flori parfumate si fluturi coloraţi. Şi se jucau jocuri
minunate împreună cu alţi fluturi, păsărele , iepuraşi, veveriţe şi
şoricei.
Într-o zi, însă, Demin nu mai veni la locul de întâlnire cu fluturaşul argintiu
si prietenii lor. Mare le era mirarea acestora văzând că feciorul de împărat
lipseşte deoarece până atunci nu se întâmplase, însa îşi ziseră că poate
avea ceva mai important de făcut de la care nu putea lipsi. Aşteptară şi a doua
zi, însă se întâmplă la fel, mai trecu o zi, şi înca una şi băieţelul tot nu
venea. După o săptămână de absenţă, fluturaşul de argint împreună cu alţi doi
fluturi, porniră în cautarea prietenului lor. Când au ajuns la palatul
împăratului îl găsiră pe Demin singur şi supărat pe o bancă din grădinile
palatului.
-
Ce faci aici singur şi supărat? îl întrebă fluturaşul de argint pe Demin. De ce
nu ai mai venit la jocurile noastre ? Te-am aşteptat zile întregi cu
prietenii noştrii !
-
Mama si tatăl meu sunt gravi bolnavi, răspunse băieţelul cu o voce din
care se citea supărarea, şi nu le găseşte nimeni vindecarea. O singură
speranţă mai avem, un vrăjitor bătrân ne-a spus că există undeva în lume
o floare a vieţii, şi dacă aceasta ar fi mirosită de ei, bolnavii s-ar
însănătoşi imediat. Am trimis oşteni în căutarea acestei flori şi aştept în
fiecare zi sosirea lor, pentru a o duce parinţilor mei, mai adăugă Demin.
-
Ştiu eu, ştiu eu, şopti fluturaşul de argint la urechea lui Demin. Pe
tărâmurile noastre, într-un loc ascuns există floarea aceasta. Acolo ne ducea
bunica când eram mici să îi mirosim parfumul. Nu are nimeni voie să o atinga şi
e pazită de un carabuş uriaş. Pornesc îndată spre locul acela, să îl conving pe
cărăbuş să mi-o dea. Mă întorc cât pot de repede, mai zise fluturaşul.
-
Lasă-mă să vin şi eu cu tine, spuse Demin. Am mai fost pe tărâmurile voastre şi
m-aş descurca poate mai bine cu cărăbuşul.
-
Nu, nu răspunse fluturaşul. În locul acela nu e voie să calce oamenii. Numai
noi fluturii şi neamul gâzelor au voie sa meargă acolo. Stai alături de
parinţii tăi şi mă întorc cât pot de repede.
Şi
fluturaşul de argint îşi luă zborul spre locul în care înflorea în fiecare vară
o floare minunată, cu un parfum îmbătător care putea să vindece orice boală şi
suferinţă. După o zi de mers prin ţara fluturilor şi a gâzelor, ajunse la
locul cu pricina, însă în faţa florii stătea de pază un cărăbuş uriaş, cu ochii
bulbucaţi şi cu o suliţă în mână.
-
Ce cauţi aici fluturaşule de argint ? îl luă la rost cărăbuşul. Nu ştii tu
oare că numai fluturii mici din familia voastră au voie să vină aici, o dată pe
an, însoţiţi de bunica voastră ? Ţie ţi-a trecut vremea de mirosit floarea
vieţii.
-
Cărăbuşule, te rog din suflet să mă laşi să culeg floarea pentru a o duce la
prietenul meu, ai cărui părinţi sunt grav bolnavi şi nu au găsit leac pentru
boala lor, îl rugă fluturaşul de argint. Ştii bine că în fiecare an înfloreşte o altă floare....
-
Fluturaşule de argint, nu este voie. Nimeni nu se atinge de floarea vieţii, îi
răspunse cărăbuşul hotărât.
-
Hai cărăbuşule, te rog, îţi dau ce vrei tu, numai ajută-mă să îi duc floarea
prietenului meu. Şi fluturaşul se tot ruga neîncetat de cărăbuş în speranţa că
îl va convinge până la urmă.
Cărăbuşul se gândi cât se gândi şi într-un
târziu se hotărî să îi dea floarea fluturaşului. Însă ceru ceva în schimb,
deoarece cărăbuşul era unul hapsân şi demult îi fugeau ochii după aripile
argintii ale fluturaşului. Îi spuse fluturaşului că îl lasă să culeagă floarea
în schimbul argintului de pe aripile sale. Acesta era secretul fluturaşului
argintiu, argintul de pe aripi îl deosebea de alţi fluturi făcându-l nemuritor.
Fluturaşul de argint nu stătu mult pe gânduri şi zise că e de acord cu
schimbul. Îşi scutură aripioarele deasupra cărăbuşului şi tot argintul se
scurse în 2 boabe la picioarele acestuia. Acesta cum le vazu le şi înhăţă şi se
împodobi cu ele, după care îi făcu loc fluturaşului să ajungă la floare.
Fluturaşul luă grăbit floarea şi porni spre împărăţia lui Demin. Îndată ce a
ajuns i-a dat floarea copilului care a dus-o părinţilor, iar aceştia numai
ce au mirosit-o şi s-au şi însănătoşit.
Mare sărbătoare a fost la palatul lui Demin în cinstea fluturaşului de argint
care a adus leacul pentru împărat si împărăteasă. Au făcut o petrecere care a
ţinut 20 de zile şi 20 de nopţi. Dupa care, fluturaşul de argint şi-a luat
rămas bun de la Demin pentru că, dându-şi argintul de pe aripi, el nu mai era
nemuritor şi vroia să se întoarcă în ţara lui. Demin se întristă nespus la
aflarea veştii, însă fluturaşul îi promise că îi va trimite în fiecare vară pe
doi dintre cei mai jucăuşi fluturi din împaraţia lui, pentru a continua
jocurile începute împreună.
Şi aşa l-a răsplătit fluturaşul pe Demin pentru că l-a salvat de
broscoiul râios, prin salvarea vieţii părinţilor lui , chiar dacă acest
lucru a însemnat renunţarea la propria nemurire. De atunci toţi fluturii au o
viaţă scurtă, trăiesc în medie doar 20-30 de zile, însa ei sunt îndrăgiţi şi iubiţi
de copiii din lumea întreagă.
POEZIOARELE
1. Buburuza colororata
2.
Buburuza
colorată, rămasă îngândurată
Sus spre soare s-a suit, şi la soare s-a-ncălzit.
Sus spre soare s-a suit, şi la soare s-a-ncălzit.
3.
Acum
încearcă să zboare: îşi întinde aripioare,
Uite... o, că a zburat: lucru foarte minunat.
Uite... o, că a zburat: lucru foarte minunat.
4.
Buburuza
colorată, zboară şi este distrată:
Se înalţă către soare, fluturând, din aripioare
Se înalţă către soare, fluturând, din aripioare
5. Buburuza
6. Buburuza, buburuza
Ce te plimbi in parul meu
Zi-mi cet-ti place, ce te-amuza?
Eu sa descifrez mi-e greu...
Ce te plimbi in parul meu
Zi-mi cet-ti place, ce te-amuza?
Eu sa descifrez mi-e greu...
7. Am tot incercat de-o viata
Sa fac totul mai placut
Dar atarn de-un fir de ata
Exact ca la inceput.
Sa fac totul mai placut
Dar atarn de-un fir de ata
Exact ca la inceput.
8. Tu iubita vietate
Razi de suferinta mea
Nu stiu... poate ai dreptate
Si merit asa ceva.
Razi de suferinta mea
Nu stiu... poate ai dreptate
Si merit asa ceva.
9. Insa cat poate sa duca
Dupa cat a suferit
Sufletu-mi ce se usuca
Pentru cea ce l-a strivit.
Dupa cat a suferit
Sufletu-mi ce se usuca
Pentru cea ce l-a strivit.
Fluturii
poezie [ ]
poezie [ ]
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
si alta lectura
Povestea
celor trei fluturi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu